serenadă
/se.re'na.də/Etimologie
Din franceză sérénade, italiană, spaniolă serenata, germană Serenade.
Definiții
- compoziție muzicală, vocală sau instrumentală, alcătuită din mai multe părți, apropiată ca factură de divertisment, nocturnă etc., cu caracter liric, executată seara sau noaptea sub ferestrele cuiva, în semn de omagiu sau de dragoste.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | serenadă | serenade |
| genitiv-dativ | serenadei | serenadelor |
| vocativ | serenadă | serenadelor |
| articulat | serenada | serenadele |