serdar
/ser'dar/Etimologie
Din turcă serdār.
Definiții
- (în sec. xvii-xviii, în țara românească și moldova) comandant de oaste, mai ales de călărime.
- (în sec. xviii-xix) boier de rang mijlociu.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | serdar | serdari |
| genitiv-dativ | serdarului | serdarilor |
| vocativ | serdarule | serdarilor |
| articulat | serdarul | serdarii |