sensibilitate
/sen.si.bi.li'ta.te/Etimologie
Din franceză sensibilité < latină sensibilitas, sensibilitatis.
Definiții
- facultate de a simți, de a reacționa la excitații, de a-și schimba, într-o anumită măsură, starea inițială sub acțiunea unui agent exterior; acuitate a simțurilor; capacitatea de a percepe senzații.
- capacitate de reacție afectivă; intensitate afectivă; emotivitate, afectivitate.
- (în artă și literatură) capacitatea de a transmite, de a provoca emoții artistice; receptivitate artistică.
- însușire a unui instrument sau a unui aparat de a reacționa la cele mai mici variații ale unor agenți externi (ca diferența de temperatură sau de greutate, schimbarea presiunii etc.).
- (chim.) mărimea concentrației unei soluții în substanța de analizat, care produce, în timpul reacției de recunoaștere, un efect situat la pragul perceperii senzoriale.
- predispoziție a organismelor la diferite boli.
- calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sensibilitate | sensibilități |
| genitiv-dativ | sensibilității | sensibilităților |
| vocativ | sensibilitate | sensibilităților |
| articulat | sensibilitatea | sensibilitățile |