senat
/se'nat/Etimologie
Din franceză sénat < latină senatus.
Definiții
- (în Roma antică) sfatul bătrânilor; (sub republică) organul suprem de conducere a statului; (sub imperiu) consiliu consultativ cu rol politic minor.
- denumire dată camerei superioare a Parlamentului care, împreună cu Camera Deputaților, constituie corpurile legiuitoare în unele țări.
- (și în sintagma senat universitar) organ de conducere a unei instituții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.
- loc în care se adună senatorii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | senat | senate |
| genitiv-dativ | senatului | senatelor |
| vocativ | senatule | senatelor |
| articulat | senatul | senatele |