semnatară
/sem.na'ta.rə/Etimologie
Din semnatar.
Definiții
- persoană care semnează (în virtutea unei împuterniciri) un act, un tratat, o convenție, o scrisoare etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semnatară | semnatare |
| genitiv-dativ | semnatarei | semnatarelor |
| vocativ | semnataro | semnatarelor |
| articulat | semnatara | semnatarele |