semnal
/sem'nal/Etimologie
Din franceză signal (după semn).
Definiții
- semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc.
- sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio.
- sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare.
- rarfluier mic de metal cu care se dau semnale; semnal dat cu acest fluier.
- (fig.) tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls.
- (psih.) indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semnal | semnale |
| genitiv-dativ | semnalului | semnalelor |
| vocativ | semnalule | semnalelor |
| articulat | semnalul | semnalele |