verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză signaler (după semnal).
Definiții
- (v.tranz.) a aduce ceva la cunoștință prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage atenția cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate în evidență, a releva, a menționa.
Exemple
- Să semnalăm următoarele însușiri...
- Tabel care semnalează învingătorii în concurs.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | semnala | semnalau |
Sinonime: arăta, desemna, indica, menționa, nota, observa, preciza, releva, remarca, reține, semnaliza, specifica, (înv.) specializa, sublinia
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din franceză signal (după semn).
Definiții
- semn convențional (sonor sau vizual) sau grup de astfel de semne, folosite pentru a transmite la distanță o înștiințare, o informație, un avertisment, o comandă etc.
- sunet convențional de recunoaștere a diferitelor posturi de radio sau a diferitelor emisiuni ale unui post de radio.
- sunet de corn sau împușcătură prin care se anunță începerea sau încetarea bătăii la vânătoare.
- rarfluier mic de metal cu care se dau semnale; semnal dat cu acest fluier.
- (fig.) tot ceea ce anunță sau determină începerea unei acțiuni ori îi servește ca impuls.
- (psih.) indiciu al unui fenomen sau al unui obiect din mediul înconjurător care, prin intermediul scoarței cerebrale, determină organismul să reacționeze într-un anumit fel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | semnal | semnale |
| genitiv-dativ | semnalului | semnalelor |
| vocativ | semnalule | semnalelor |
| articulat | semnalul | semnalele |