semnătură
/sem.nəˈtu.rə/Etimologie
Din a (se) semna + sufixul -ătură.
Definiții
- numele unei persoane scris de propria mână sub textul unui act special, al unei scrisori etc.; iscălitură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semnătură | semnături |
| genitiv-dativ | semnăturii | semnăturilor |
| vocativ | semnătură | semnăturilor |
| articulat | semnătura | semnăturile |