semeție
/se.me'ʦi.e/Etimologie
Din semeț + sufixul -ie.
Definiții
- caracter semeț.
- atitudine de superioritate nejustificată față de alții.
Exemple
- O ținută plină de semeție.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | semeție | semeții |
| genitiv-dativ | semeției | semețiilor |
| articulat | semeția | semețiile |
Sinonime: 1: măreție, mândrie, (pop.) dârzenie, făloșenie, făloșie, 2: curaj, îngâmfare
Antonime: simplețe, simplitate