seimen
Etimologie
Din turcă seğmen.
Definiții
- (în sec. xvii-xviii, în țara românească și în moldova) soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | seimen | seimeni |
| genitiv-dativ | seimenului | seimenilor |
| vocativ | seimenule | seimenilor |
| articulat | seimenul | seimenii |