seducător
/se.du.kə'tor/Etimologie
Din a seduce + sufixul -ător.
Definiții
- care seduce, incită, captivează prin aspect, prin fel de a fi etc., (persoană), fermecătoare, încântătoare.
Din a seduce + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | seducător | seducători |
| genitiv-dativ | seducătorului | seducătorilor |
| vocativ | seducătorule | seducătorilor |
| articulat | seducătorul | seducătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică