sedilă
/se'di.lə/Etimologie
Din franceză cédille.
Definiții
- semn diacritic în formă de virgulă (,), care se pune sub unele consoane pentru a le da valoarea altui sunet.
- săculeț cu țesătură rară, în care se pune brânza la scurs.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sedilă | sedile |
| genitiv-dativ | sedilei | sedilelor |
| vocativ | sedilă | sedilelor |
| articulat | sedila | sedilele |