secuime
/se.kuˈi.me/Etimologie
Din secui + sufixul -ime.
Definiții
- ținut locuit de secui; populația secuiască.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | secuime | — |
| genitiv-dativ | secuimii | — |
| vocativ | secuime | — |
| articulat | secuimea | — |
Din secui + sufixul -ime.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | secuime | — |
| genitiv-dativ | secuimii | — |
| vocativ | secuime | — |
| articulat | secuimea | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică