secui
/seˈkuj/Etimologie
Din maghiară székely.
Definiții
- persoană care face parte dintr-o populație de limbă turcică asimilată de triburile maghiare pe care le-a însoțit în migrațiunea lor spre Europa și care s-a așezat alături de populația românească în partea de sud-est a Transilvaniei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | secui | secui |
| genitiv-dativ | secuiului | secuilor |
| vocativ | secuiule | secuilor |
| articulat | secuiul | secuii |