sector
/sek'tor/Etimologie
Din franceză secteur < latină sector, sectoris.
Definiții
- (mat.) porțiune dintr-un plan limitată de două drepte concurente și de arcul unei curbe cuprins între cele două drepte; mulțimea punctelor din interiorul unei sfere, situată în interiorul conului având ca bază un cerc mic al sferei, iar ca vârf centrul sferei.
- (tehn.) organ de mașină în formă de cerc, de roată (dințată).
- fiecare dintre zonele corespunzătoare unei delimitări de orice natură a unei suprafețe; porțiune limitată dintr-o suprafață.
- zonă de acțiune a unei unități militare.
- subîmpărțire administrativă în cadrul unui oraș mai mare.
- domeniu sau ramură de activitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sector | sectoare |
| genitiv-dativ | sectorului | sectoarelor |
| vocativ | sectorule | sectoarelor |
| articulat | sectorul | sectoarele |