secretar
/se.kre'tar/Etimologie
Din franceză secrétaire.
Definiții
- persoană care conduce secretariatul într-o întreprindere sau într-o instituție, lucrând pe lângă conducerea instituției sau întreprinderii respective.
- persoană care rezolvă lucrările curente și corespondența privată a cuiva (în calitate de angajat particular al acestuia).
- (în structura organizatorică a unor partide și organizații) denumire a unor funcții eligibile de conducere.
- funcționar sau demnitar care pregătește lucrările și duce la îndeplinire hotărârile organului suprem al puterii sau al administrației de stat, al conducerii altui organ central etc.
- mobilă prevăzută cu sertare (în care se țin documente, acte etc.) și cu placă rabatabilă care servește la scris.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | secretar | secretari |
| genitiv-dativ | secretarului | secretarilor |
| vocativ | secretarule | secretarilor |
| articulat | secretarul | secretarii |