sechestru
/se'kes.tru/Etimologie
Din franceză séquestre < latină sequester, sequestris.
Definiții
- măsură de asigurare ordonată de justiție sau de fisc în cazul de neplată a unei datorii, constând în sigilarea bunurilor debitorului sau în darea lor în păstrare unei a treia persoane (până la vânzarea lor silită).
- (jur.) procedură care constă în încredințarea în mâinile unei terțe persoane, a unui bun asupra căruia există un litigiu, până la soluționarea litigiului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sechestru | sechestre |
| genitiv-dativ | sechestrului | sechestrelor |
| vocativ | sechestrule | sechestrelor |
| articulat | sechestrul | sechestrele |