secantă
/se'kan.tə/Etimologie
Din secant.
Definiții
- dreaptă care intersectează în două puncte un cerc sau o curbă sau care intersectează una ori mai multe drepte sau plane.
- funcție trigonometrică care, înmulțită cu funcția cosinus, este egală cu funcția unitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | secantă | secante |
| genitiv-dativ | secantei | secantelor |
| vocativ | secanto | secantelor |
| articulat | secanta | secantele |