scălâmbătură
/skə.lɨm.bə'tu.rə/Etimologie
Din a scălâmba + sufixul -ătură.
Definiții
- (înv.) scălâmbăiere.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scălâmbătură | scălâmbături |
| genitiv-dativ | scălâmbăturii | scălâmbăturilor |
| vocativ | scălâmbătură | scălâmbăturilor |
| articulat | scălâmbătura | scălâmbăturile |