scâlcietură
/skɨl.ʧi.e'tu.rə/Etimologie
Din a scâlcia + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălțămintei).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scâlcietură | scâlcieturi |
| genitiv-dativ | scâlcieturii | scâlcieturilor |
| vocativ | scâlcietură | scâlcieturilor |
| articulat | scâlcietura | scâlcieturile |