scutier
/sku.ti'er/Etimologie
Din scut + sufixul -ier (după franceză écuyer).
Definiții
- (în evul mediu, în apusul europei) tânăr nobil vasal care purta scutul și celelalte arme ale cavalerului sau ale seniorului său.
- (înv.) ostaș, luptător (echipat cu scut).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scutier | scutieri |
| genitiv-dativ | scutierului | scutierilor |
| vocativ | scutierule | scutierilor |
| articulat | scutierul | scutierii |