scutelnic
/sku'tel.nik/Etimologie
Din a scuti + sufixul -elnic.
Definiții
- (în evul mediu, în țara românească și în moldova) țăran care, în schimbul unor obligații suplimentare față de domn sau de stăpânul de moșie, era scutit de plata birului domnesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scutelnic | scutelnici |
| genitiv-dativ | scutelnicului | scutelnicilor |
| vocativ | scutelnicule | scutelnicilor |
| articulat | scutelnicul | scutelnicii |