scurteică
/skurˈtej.kə/Etimologie
Din scurt + sufixul -eică.
Definiții
- haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scurteică | scurteici |
| genitiv-dativ | scurteicii | scurteicilor |
| vocativ | scurteică | scurteicilor |
| articulat | scurteica | scurteicile |