scurmătură
/skur.mə'tu.rə/Etimologie
Din a scurma + sufixul -ătură.
Definiții
- faptul de a scurma.
- (concr.) loc unde s-a scurmat; groapă, gaură făcută prin scurmare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scurmătură | scurmături |
| genitiv-dativ | scurmăturii | scurmăturilor |
| vocativ | scurmătură | scurmăturilor |
| articulat | scurmătura | scurmăturile |