Etimologie

Din latină excurrere (după curge).

Definiții

1. (v.refl. tranz.) a curge sau a face să curgă un lichid, prelingându-se în cantități mici.
2. (v.tranz.) a scoate ultimele picături de lichid aflate într-un recipient.
3. (v.refl.) (despre fluide) a ieși (în cantități mici) dintr-o conductă defectă.
4. (v.refl.) (despre ochi) a se sparge, împrăștiindu-se din orbită.
5. (v.tranz.) a separa partea lichidă sau particulele aflate în suspensie dintr-un amestec.
6. (v.tranz.) a seca apa dintr-un teren prin drenaj.
7. (v.refl.) (despre ape) a curge la vale (lăsând în urmă locul uscat).
8. (v.refl.) (fig.) (despre grupuri de ființe, de vehicule) a se succeda, a merge în aceeași direcție, a se perinda.
9. (v.refl.) (fig.) (despre unități de timp) a trece unul după altul, a se desfășura.
10. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru scurge.
11. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru scurge.

Declinare

Etimologie

Din scurge.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru scurge.