sculptoriță
/skulp.toˈri.ʦə/Etimologie
Din sculptor + sufixul -iță.
Definiții
- femeie care se ocupă cu sculptura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sculptoriță | sculptorițe |
| genitiv-dativ | sculptoriței | sculptorițelor |
| articulat | sculptorița | sculptorițele |