verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *scupire.
Definiții
- (v.intranz.) a elimina din gură salivă, flegmă etc. cu o mișcare specifică a buzelor și a limbii.
- (v.tranz.) a arunca scuipat asupra (sau în urma) cuiva sau a ceva (sau a face numai gestul respectiv), în semn de batjocorire, de înjosire, de dispreț; (fig.) a-și manifesta disprețul față de cineva (prin cuvinte, atitudini etc.).
- (v.tranz.) a da, a azvârli ceva afară din gură, (p.ext.) din gâtlej sau din plămâni; a expectora.
- (v.tranz.) a elimina (ajutat de salivă) un corp străin aflat sau introdus în gură.
- (v.intranz. și tranz.) (fig.) a arunca ceva cu forță.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scuipa.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | scuipa | scuipau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru scuipat.
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- forma de masculin plural pentru scuipat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a plural la prezent pentru scuipa.
- forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru scuipa.
- forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru scuipa.
- forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru scuipa.