scufiță
/sku'fi.ʦə/Etimologie
Din scufă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui scufă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scufiță | scufițe |
| genitiv-dativ | scufiței | scufițelor |
| vocativ | scufiță | scufițelor |
| articulat | scufița | scufițele |
Din scufă + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scufiță | scufițe |
| genitiv-dativ | scufiței | scufițelor |
| vocativ | scufiță | scufițelor |
| articulat | scufița | scufițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică