scripete
/ˈskri.pe.te/Etimologie
Din bulgară скрипец (skripec).
Definiții
- mecanism alcătuit dintr-o roată cu un șanț periferic, care servește la transmiterea unei forțe prin intermediul unui cablu sau al unui lanț ce rulează pe șanț; dispozitiv bazat pe mecanismul descris mai sus, care servește la ridicarea unor greutăți; muflă.
- dispozitiv pentru mișcarea ițelor la țesăturile simple, format din două roți cu diametre diferite dispuse pe același ax și formând un bloc comun situat deasupra războiului de țesut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scripete | scripeți |
| genitiv-dativ | scripetelui | scripeților |
| vocativ | scripete | scripeților |
| articulat | scripetele | scripeții |