scotoci
/sko.toˈʧi/Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil creație expresivă, confer cotroci, cotrobăi. Legătura cu slavă *skutiti („a scormoni”) (Cihac, II, 333), sau cu a scoate („a extrage”) (Tiktin) nu este probabilă; trebuie să se pornească mai curând de la cotroci cu s- expresiv, ca în (s)borși, (s)coroji, etc.
Definiții
- (v.tranz. intranz. refl.) a (se) căuta, a (se) cerceta cu de-amănuntul peste tot (pentru a găsi ceva); a cotrobăi.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scotoci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scotocea | scotoceau |