scorțișoară
/skor.ʦi'ʃo̯a.rə/Etimologie
Din scoarță + sufix -ișoară.
Definiții
- (Cinnamomum verum, sinonim cu C. zeylanicum) scoarța aromatică a unor arbori exotici veșnic verzi, comercializată uscată sub formă de batoane de aproximativ 10 cm lungime, sub formă de bucățele sau gata măcinată, de culoare maronie-roșcată. Se utilizează în bucătăria occidentală mai ales pentru aromatizarea produselor de cofetărie, dar în țările orientale și la condimentarea preparatelor culinare (carne, pui, pește), în special în amestecuri tradiționale.
- (reg.) vopsea roșie (obținută din lemnul unui arbore exotic).
Exemple
- Zahăr cu scorțișoară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scorțișoară | scorțișoare |
| genitiv-dativ | scorțișoarei | scorțișoarelor |
| articulat | scorțișoara | scorțișoarele |
Sinonime: 1: (înv. și reg.) scoarță dulce, (reg.) fohoi, scorțică, scorțuță, țimet, scorțiță dulce, (înv.) casia