scornitură
/skor.ni'tu.rə/Etimologie
Din a scorni + sufixul -tură.
Definiții
- afirmație falsă, de rea-credință, scorneală, minciună; zvon.
- (pop.) ceea ce plăsmuiește, inventează, concepe cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scornitură | scornituri |
| genitiv-dativ | scorniturii | scorniturilor |
| vocativ | scornitură | scorniturilor |
| articulat | scornitura | scorniturile |