scofâlcitură
/sko.fɨl.ʧi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) scofâlci + sufixul -tură.
Definiții
- adâncitură, cută formată pe obrajii persoanelor foarte slabe sau bătrâne.
- văgăună; făgaș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scofâlcitură | scofâlcituri |
| genitiv-dativ | scofâlciturii | scofâlciturilor |
| vocativ | scofâlcitură | scofâlciturilor |
| articulat | scofâlcitura | scofâlciturile |