scobitură
/sko.bi'tu.rə/Etimologie
Din a scobi + sufixul -tură.
Definiții
- loc scobit într-o suprafață, gaură, cavitate, adâncitură; săpătură.
- văgăună.
- parte scobită a unui obiect.
- lucrare în formă de șanț executată într-un zăcământ minier, cu scopul de a extrage mai ușor materialul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scobitură | scobituri |
| genitiv-dativ | scobiturii | scobiturilor |
| vocativ | scobitură | scobiturilor |
| articulat | scobitura | scobiturile |