sclipitură
/skli.piˈtu.rə/Etimologie
Din a sclipi + sufixul -tură.
Definiții
- lucire, sclipire momentană, trecătoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sclipitură | sclipituri |
| genitiv-dativ | sclipiturii | sclipiturilor |
| vocativ | sclipitură | sclipiturilor |
| articulat | sclipitura | sclipiturile |