schinuță
/ski'nu.ʦə/Etimologie
Din schin (= spin) + sufixul -uță.
Definiții
- (bot.) (Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu flori albastre sau albe care crește în regiunile montane; bănică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | schinuță | schinuțe |
| genitiv-dativ | schinuței | schinuțelor |
| vocativ | schinuță | schinuțelor |
| articulat | schinuța | schinuțele |
Sinonime: (bot.) bănică