schinel
/ski'nel/Etimologie
Din schin (= spin) + sufixul -el.
Definiții
- (bot.) (Cnicus benedictus) mică plantă erbacee cu flori galbene întrebuințată ca plantă medicinală.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | schinel | schinei |
| genitiv-dativ | schinelului | schineilor |
| vocativ | schinelule | schineilor |
| articulat | schinelul | schineii |
Sinonime: (bot.) (reg.) iarbă-amară, scai-amar, șofran-sălbatic