schelă
/'ske.lə/Etimologie
Din turcă iskele < italiană scala. Confer sârbocroată skela și bulgară скeля (skelja).
Definiții
- construcție auxiliară provizorie, metalică sau de lemn, servind ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime; eșafodaj.
- punte improvizată sau fixă care face legătura între o navă și țărm sau chei.
- unitate industrială care se ocupă de exploatarea unui zăcământ de țiței.
- fiecare dintre sondele care alcătuiesc această unitate.
- (înv.) port pe malul unui fluviu; (p.restr.) debarcader.
- punct vamal situat într-un asemenea port (sau lângă o apă).
- (înv. și reg.) târg; piață de mărfuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | schelă | schele |
| genitiv-dativ | schelei | schelelor |
| vocativ | schelă | schelelor |
| articulat | schela | schelele |