scheamăt
/ˈske̯a.mət/Etimologie
Contaminare între scheau și geamăt.
Definiții
- (reg.) sunet caracteristic prin care câinele anunță apropierea vânatului sau o stare fizică neplăcută.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scheamăt | scheamete |
| genitiv-dativ | scheamătului | scheametelor |
| vocativ | scheamătule | scheametelor |
| articulat | scheamătul | scheametele |