sceptru
/'sʧep.tru/Etimologie
Din franceză sceptre < latină sceptrum. Origine greacă.
Definiții
- toiag, baston (împodobit) purtat de suverani ca simbol al autorității.
- (fig.) demnitate, putere, mărire, autoritate de suveran.
Exemple
- Sceptru domnitorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sceptru | sceptre |
| genitiv-dativ | sceptrului | sceptrelor |
| vocativ | sceptrule | sceptrelor |
| articulat | sceptrul | sceptrele |
Sinonime: 1: (înv. și reg.) toiag, (înv.) schiptru, 2: domnie, conducere