scapăr
/'ska.pər/Etimologie
Din a scăpăra (derivat regresiv).
Definiții
- scăpărare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scapăr | — |
| genitiv-dativ | scapărului | — |
| vocativ | scapărule | — |
| articulat | scapărul | — |
scăpăra
/skə.pəˈra/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (v.intranz.) a produce scântei prin lovirea cremenei cu amnarul; (p.gener.) (despre pietre sau corpuri dure) a scoate scântei prin ciocnire.
- (v.tranz.) a aprinde un chibrit.
- (v.tranz. și intranz.) (despre foc și flăcări) a arunca, a împrăștia scântei.
- (v.intranz.) (despre fulgere) a se ivi, a izbucni.
- (v.intranz.) (fig.) a apărea, a se ivi deodată, fulgerător.
- (v.intranz.) a scânteia, a sclipi.
- (v.intranz.) (despre ochi) a arunca priviri vii, scânteietoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scăpăra | scăpărau |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică