scăunoaie
/skə.uˈno̯a.je/Etimologie
Din scaun + sufixul -oaie.
Definiții
- unealtă a dulgherului sau a dogarului, constând dintr-o bancă pe care lucrătorul șade călare, pentru a putea apăsa cu piciorul pe pedala care fixează lemnul de cioplit.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scăunoaie | scăunoaie |
| genitiv-dativ | scăunoaiei | scăunoaielor |
| vocativ | scăunoaie | scăunoaielor |
| articulat | scăunoaia | scăunoaiele |