scărmănător
/skər.mə.nə'tor/Etimologie
Din a scărmăna + sufixul -ător.
Definiții
- rarpersoană care se îndeletnicește cu scărmănatul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scărmănător | scărmănători |
| genitiv-dativ | scărmănătorului | scărmănătorilor |
| vocativ | scărmănătorule | scărmănătorilor |
| articulat | scărmănătorul | scărmănătorii |