scăpăta
/skə.pəˈta/Etimologie
Din latină *excapitare.
Definiții
- (v.intranz.) (pop.; despre soare, lună și alți aștri; la pers. 3) a coborî spre asfințit; a apune, a asfinți.
- (v.intranz.) a aluneca în jos, a cădea, a se cufunda.
- (v.intranz.) (despre ochi, priviri) a luneca, a se abate de pe obiectul fixat (din cauza oboselii).
- (v.intranz.) a sărăci.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scăpăta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scăpăta | scăpătau |