scăfiță
/skə'fi.ʦə/Etimologie
Din scafă + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui scafă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scăfiță | scăfițe |
| genitiv-dativ | scăfiței | scăfițelor |
| vocativ | scăfiță | scăfițelor |
| articulat | scăfița | scăfițele |
Din scafă + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scăfiță | scăfițe |
| genitiv-dativ | scăfiței | scăfițelor |
| vocativ | scăfiță | scăfițelor |
| articulat | scăfița | scăfițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică