scârțâitoare
/skɨr.ʦɨ.i'to̯a.re/Etimologie
Din scârțâitor.
Definiții
- (tehn., agr.) dispozitiv (rudimentar) de lemn prevăzut cu aripioare care, mișcate de vânt sau cu mâna, produc un zgomot strident și alungă păsările din semănături.
- (spec.) hârâitoare.
- (bot.) (Polycnemum arvense) plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunzele înțepătoare și cu flori verzui; troscoțel.
Exemple
- Jucăria numită scârțâitoare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scârțâitoare | scârțâitoare |
| genitiv-dativ | scârțâitoarei | scârțâitoarelor |
| vocativ | scârțâitoareo | scârțâitoarelor |
| articulat | scârțâitoarea | scârțâitoarele |
Sinonime: 1: (tehn.) morișcă, 2: hârâitoare, 3: (bot.) troscoțel, (reg.) hericică, troscot-de-câmp