scânteioară
/skɨn.te'jo̯a.rə/Etimologie
Din scânteie + sufixul -ioară.
Definiții
- diminutiv al lui scânteie; scânteiuță.
- (bot.) scânteiuță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scânteioară | scânteioare |
| genitiv-dativ | scânteioarei | scânteioarelor |
| vocativ | scânteioară | scânteioarelor |
| articulat | scânteioara | scânteioarele |
Sinonime: Anagallis arvensis: (bot.) scânteiuță, (reg.) aurică, focșor, gonitoare, intiță, minteuță, ochișor, plescaiță, răcovină, roșuță, scânteie, sclipeț, văcariță, buruiana-bureților, soponelul-calului, Commelina communis: (bot.) (reg.) atârnătoare, ghețișoară, cheița-raiului