scânteietor
/skɨn.te.je'tor/Etimologie
Din a scânteia + sufixul -ător.
Definiții
- (adesea fig.) care scânteiază; strălucitor, sclipitor.
- care pare că împrăștie scântei; viu, lucitor.
- (fig.) extrem de inteligent.
Din a scânteia + sufixul -ător.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică