scâncitură
/skɨn.ʧi'tu.rə/Etimologie
Din a (se) scânci + sufixul -tură.
Definiții
- scâncet.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | scâncitură | scâncituri |
| genitiv-dativ | scânciturii | scânciturilor |
| vocativ | scâncitură | scânciturilor |
| articulat | scâncitura | scânciturile |