scânci
/skɨnˈʧi/Etimologie
Origine disputată. Poate creație expresivă. Derivație din slavă (veche) skučati, skyčati („a lătra”) (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), confer poloneză skuczác („a geme”), este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul.
Definiții
- (v.intranz. și refl.) a plânge înăbușit, slab și întretăiat.
- (v.intranz.) (despre animale) a se văita, a geme; (despre câini) a scheuna.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânci.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | scâncea | scânceau |