verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză saturer < latină saturare.
Definiții
- (v.tranz.) a aduce un sistem fizico-chimic sau tehnic în stare de saturație.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru satura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | satura | saturau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină saturare.
Definiții
- (v.refl. tranz.) a (-și) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a fi sau a face să fie pe deplin mulțumit, satisfăcut (de sau cu ceva).
- (v.refl. tranz.) (fig.) a fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sătura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | sătura | săturau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru sătura.
- forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru sătura.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la perfect simplu pentru satura.
- forma de persoana a II-a singular la imperfect pentru satura.